Ne incercuise Andreea pe harta cu o seara inainte cam ce ar fi mai important de vazut asa ca stiam ce avem de facut.
Prima oprire a fost Trinity College faimos pentru Book of Kells si Long Hall.
Am incercat sa evitam muzee pentru ca era soare si caldut (14-15 grade), asa ca am batut toata zona centrala - National Science Museum, St. Stephan's Green Park, Grafton street, St. Patrick church, Christchurch, Dublinia, Guinness experience.
Ce am vazut pe scurt (fara a folosi mijloace de transport) in prima zi, in ordinea in care au fost vazute:
The Spire of Dublin – nu stiu exact ce a vrut autorul sa spuna. Din cate am inteles, nici irandezii. Exista tot felul de controverse legate de “teapa” asta. Ma rog, treaba lor. Are 121 m inaltime, este pe O’Connell Street si a aparut acolo prin 2003.
De aici ajungi cam in 5-10 minute la:
Trinity College, care din punctul meu de vedere este “the shit to see” in Dublin.
A fost infiintata in 1592 si este una din cele mai vechi 7 universitati din Marea Britanie si cea mai veche din Irlanda. A fost construita/infiintata pentru a consolida dominatia dinastiei Tudorilor in Irlanda. In traducere, Tudorii care erau protestanti au zis ca e mai bine sa le arate irlandezilor cine e sefu si au infiintat Trinity unde erau acceptati doar protestanti. Irlandezii care erau catolici stateau si se uitau prin gard. Prin 1793 li s-a facut mila de irlandezi si au inceput sa ii lase in curte. Restrictiile s-au mentinut pana aproape de 1900. Daca vroiai sa fii admis ca catolic trebuia sa ai acordul episcopului, lucru care a durat pana in anii 70. Religia asta … te cam vrea prost.
Cam asta pe scurt despre istorie. Acum are o suprafata de 190.000 m patrati, 3 facultati cu 25 de scoli.
Poti sa te plimbi prin curte (e gratis), te uti la studenti, studente si te gandesti ce fain ar fi sa fii student in Dublin.
Unul din locurile unde trebuie sa scoti portofelul este “the Old Library” sau biblioteca batrana.
Aici se pot vedea faimoasa “Book of Kells” si The Long Room. Spre ignoranta mea nu stiam foarte multe despre Book of Kells (pana sa incepem sa ne pregatim de Irlanda) pana nu am vazut animatia cu acelasi nume – la care am adormit, poate de asta nu stiam mai nimic.
Intrarea in muzeu (2 in 1) este 10 EUR. Merita fiecare iepuroi si iepuras cheltuit.
Deci:
The Book of Kells este faimoasa pentru fantastica arta decorativa si miniature. Manuscriptul contine 4 evanghelii in Latina, scrise pe piele de vitel. Nu va inchipuiti ca e un vitel expus si sta lumea si citeste pe vitel. Nu bagau aia vitelu in biserica ca sa citeasca evanghelia. Este piele luata de pe vitel si tratata si presata si …nu mai intru in detalii ca nu despre asta e vorba.
Cartea cartilor se zice ca ar fi atribuita scriptoriumului apartinand unei manastiri de pe insula Iona din Scotia, fondata in 561. Dupa ce i-au atacat vikingii pe calugari, oamenii si-au luat ce le-a mai ramas si s-au refugiat la manastirea Kells. Cartea a fost scrisa la inceputul anilor 800 si este expusa de pe la mijlocul sec 19, atragand aprox. 500.000 vizitatori in fiecare an.
Expozitia e foarte fain facuta, cu explicatii referitoare la modalitatea de scriere, scribi, culori, tehnici de scriere etc. Dar..no photos...asa ca no photos.
The Old Library – partea principala este The Long Room (65 m lungime) care contine 200.000 din cele mai vechi carti. A fost construita intre 1712 si 1732. In 1850 era deja plina. In 1801 Biblioteca a primit dreptul de a solicita o copie a fiecarei carti publicata in Marea Britanie si Irlanda.
Aici se afla si cea mai veche harpa din Irlanda (sec 15) care este si pe emblema Irlandei. O vedeti si pe logo-ul Guinness.
Cam asta a fost cu primul muzeu pe care l-am vazut. Fiind vreme faina (ceea ce este rar) am incercat sa evitam restul muzeelor si sa vedem la picior restul obiectivelor.
Nu am intrat in muzeele traditionale (National Science Museum, Art Museum etc) care erau gratuite, dar am trecut pe langa si le-am dat buna ziua.
Un parc fain prin care am trecut a fost St. Stephen’s Green Park (9 ha) infiintat in 1664. Are un helesteu cu ratze si alte oracaitoare, hranitori de porumbei si lume relaxata. Unul din capetele parcului da in Grafton Street care este pietonala Dublin-ului.
De aici, tot pe jos am luat-o spre St. Patrick’s Cathedral (1191) care este cea mai mare catedrala din Irlanda si una din cele 2 din Dublin. Nu am intrat pentru ca se platea bilet de intrare si la cate biserici am vazut, ne-a fost lene sa mai intram. De fapt am vrut sa pastram banii pentru o berica – Doamne iarta-i pe pacatosii Tai. Nu mai zic nimic de istorie, ca nu intereseaza pe nimeni ce a facut fiecare episcop care a trecut pe acolo. E mare, e veche, e faina si daca vreti mai multe, visit Dublin.
Am facut o pauza de relaxare in parcul de langa biserica si ne-am indreptat catre a doua catedrala, Christ Church (Biserica lui Cristi – asa se traduce). Asta e un pic mai veche, adica de la 1028.
Aceeasi poveste ca si mai sus. Ajuns, vazut, pozat, economisit bani de bere, plecat.
In mod normal, daca vacanta noastra se concentra pe Dublin, probabil am fi vizitat mai in amanunt orasul. Asa, am ales ce a fost mai important, mai ieftin si mai rapid de vazut. Asta ca sa nu credeti ca suntem niste ignoranti si nu am intrat in niste catedrale foarte misto pe care le viziteaza toti turistii.
Am intrat in schimb in Dublinia, care este peste drum de Christ Church si de care este legata printr-un pasaj suprateran.
Dublinia este un muzeu despre istoria Vikinga si medievala a Dublin-ului.
Dublinia prezinta reconsituiri istorice cu statui de ceara si cu actori care interpreteaza roluri de Vikingi sau locuitori ai Dublinului medieval (cu costume complete). Are modele la scara reala a cladirilor medievale (case, etc) si scene de strada. Este un loc foarte misto pentru copii.
Dupa asta a urmat o masa copioasa de fast food (foarte bun) cu multe sosuri. Ne pregateam de Guinness Storehouse. Stiam ca nu merita cei 18 EUR dati pe intrare dar “ when in Rome…”.
Cladirea este din 1902 si a functionat ca o fabrica pentru fermentarea berii. Din 1997 s-au gandit oamenii sa o transforme in muzeu, ca sa mai faca un ban.
(Oare astia de la bere Azuga de ce nu fac si ei un muzeu?)
Ma rog, un muzeu ca orice altul de tipul asta. Iti prezinta tot procesul tehnologic de fabricare a berii, iti explica de ce Guinness e Guinness si ce o face sa fie mama lor si tata lor, a stout-ului.
Apoi istorie, butoaie, distributie, restaurant, gift shop etc. La parter inainte de a incepe turul, este expusa semnatura in original a lui Arhur Guinness pe actul de inchiriere a cladirii pe 9000 de ani (decat).
La etaj este Gravity Bar unde iti bei berea gratuita admirand panorama 360 a Dublin-ului, daca poti sa faci asta pe langa zecile de oameni care viermuiesc peste tot cu paharul de guinness in mana..
Phoenix Park
Daca nu ai mai fost niciodata intr-un astfel de muzeu, merita, e interesant. Daca ai mai fost, poti sa il sari linistit. Este o modalitate de a te spala pe creier cu Guinness si de a te face sa salivezi dupa o bere. Ce sa zic, le iese admirabil.
Cu dureri de picioare, am luat-o spre LUAS (tramvai) ca sa purcedem spre locul de intalnire cu Andreea. A urmat pub-ul Porterhouse, aripioare de pui picante, fripturi si beri.
Apoi noi ne-am dus spre hostel sa ne odihnim un pic pentru ca la 23.00 aterizau finu si fina cu fortze proaspete. Cu ei e ok, sunt linistiti in timpul zilei, dar seara se transforma in niste party animals.
Au ajuns oamenii, si-au aruncat bagajele si am plecat pubbing in "zona de petrecere" a Dublinului,Temple Bar.
Pubbing-ul nostru a durat pret de un pub - Temple Bar, asta pentru ca erau foarte pline, noi foarte imbracati si ora tarzie. La 2 am am plecat acasa dar P&I nu s-au lasat si au continuat pana pe la 3 cand s-au inchis pub-urile.
Dupa parerea nostra, Dublin necesita vreo 2-3 zile pentru un pasionat de orase care vrea sa bifeze tot ce este important.
Cam asta a fost ziua plina din Dublin. Sunt foarte mult de scris despre oras si ce ai putea sa mai vizitezi. Marele meu regret este ca nu am intrat in Dublin Castle. Nu am citit lucruri deosebite despre el si era si peste drum de hostel, asa ca l-am amanat pentru alte zile. Nu am mai apucat sa il vedem.
In rest atmosfera mi s-a parut foarte relaxata, oamenii faini, dornici sa te ajute – asta daca reusesti sa ii intelegi. Trebuie sa te concentrezi putin ca sa intelegi accentul dar pana la urma iese ok.
Transport: autobuze double decker albastru cu galben. Nu le-am folosit decat de la aeroport la hostel. Pentru cei care nu au mai fost in Marea Britanie, apasati butonul (pe care in Ro nu il folositi) ca sa opreasca in statie. Stati la coada in statie, urcati prin fata si faceti cu mana la sofer sa opreasca (ca la autostop).
LUAS – tramvai. Pleaca de langa St. Sephen’s Green Park si de pe langa Spire. Platesti in functie de cat mergi.
Biletul de pe bus (valabil 90 min) nu il poti folosi pe Luas.
DART- tren. Circula spre zonele limitrofe ale Dublin-ului.
Taxi – este vreo 2,5 – 3 Eur pe km parca. Am dat 25 EUR din centru pana la aeroport (ziua) si 60 de eur la 5 dimineata tot spre aeroport. Poti plati cu cardul.
0 comments:
Post a Comment