Day 21 si ultima in Argentina 17.12.201: Salta + BAires

Ne-am trezit pe la 9 si am plecat rapid in oras, pentru ca ne ramasese de vazut Muzeul de Arheologie Montana din Salta, care expune vestigii incase, descoperite in Anzi.
Cele mai importante sunt mumiile unor copii sacrificati de incasi pe varful vulcanului Llullaillaco, la 6730 m (complexul arheologic situat la cea mai mare inaltime din lume) perfect conservate datorita temperaturii scazute si lipsei oxigenului (mumiile aveau inclusiv organele interne in perfecta stare). Erau doar doua mumii expuse, din patru descoperite, pentru ca le roteau.
Foarte interestant. Incasii credeau ca sacrificatii nu mureau, ci se reuneau cu stramosii lor si cu natura si ca pentru ei era o mare onoare sa fie alesi pentru sacrificiu. Treaba se intampla in felul urmator: se aleg 4 sau mai multe bucati copii calitatea 1 din familie de rang inalt, se duc la Cuzco (capitala imperiului), se plimba prin piata centrala, se intorc la orasul de origine, se intampina cu mare fast, se imbata cu chicha pana cad lati (ce oameni, sa dai de baut unui copil), se ingroapa de viu cu jucarii cu tot si cu mancarica si beutura. Oameni cumsecade incasii astia...

Dupa muzeu, am cautat un supermarket sa ne cumparam si noi niste yerba mate, biscuiti alfajores, sos chimichurri si evident un borcan cu dulce de leche, ca sa mancam acasa dimineata pe paine si sa ne amintim de Argentina.

Ne-am intors la hostel, am luat bagajele si am plecat la aeroport, cu un pic de parere de rau ca se termina vacanta, dar si nerabdare sa ajungem acasa, ca deja ni s-a facut dor de casa si parca am si obosit un pic de atata alergatura. Ca stam acuma sa ne gandim, in astea 3 saptamani, am avut numai 3 zile in care ne-am trezit la ora 9, in rest numai la 6 sau 7 dimineata si am umblat cate 10-12 ore pe zi. Plus zborurile (am avut 6 zboruri interne) si drumurile lungi cu autobuzul (20 - 22 de ore), alergatura intre aeroport - hostel -autobuz, "munca de documentare" ( cautat excursii, comparat preturi si conditii, citit despre toate locurile in care am fost, vorbit spaniola cu mainile si cu picioarele) ne-au cam epuizat psihic:) ce bine ca vine Craciunul si avem cateva zile sa lenevim si sa mancam o salata de vinete, o ciorba de fasole cu ceapa, o sarmalutza...

In BAires n-am mai facut nimic, am luat un taxi pana la hostelul la care am stat si prima data (Arrabal) unde ne-am simtit un pic like home. Am trantit bagajul si am plecat sa mancam o ultima fripturica de vacutza.

Era o parilla chiar langa hostel si una destul de ieftina. Am luat o jumatate de parillada pentru 2 persoane. O parillada contine: carnati (chorizo), muschi si coaste de vita, sangerete, pulpa de pui dezosata, mat de vita, ceva organe, cotlet de porc si nu mai stiu. La care se adauga o mega portie de cartofi prajiti, o salata de rosii cu salata si ceapa, o salata mica de rosii cu ceapa care se pune pe friptura si un sos chimichuri tot pentru friptura. No' ia de mananca.
Noi ne-am luat o jumatate de portie amandoi si tot n-am fost in stare sa terminam. Langa noi erau unii cu portii "normale", adica aveau un morman de carne pe masa de hraneai 14, hai pune 20 de familii de somalezi.
Totul a fost spalat cu un vin rosu, cu apa minerala.

Dupa care a inceput operatiunea rostogolirea catre casa. Ba eu pe ea, ba ea pe mine. Noroc ca stateam aproape.

Ziua 22
Hostel - aeroport cu taxi pentru ca nu mai aveam chef sa caram rucsaci cu spinarea prin autobuze. 30 de EUR pentru 2 persoane.

Acum suntem in avion, tocmai am iesit din spatiul aerian argentinian.
Cei doi autori A&B va multumesc pentru atentie.
Muchas gracias Argentina para todo. Placerea a fost de partea noastra.

Hasta luego!

Day 20 - 16.12.2011 Salta

A treia zi in Salta - Salinas Grandes

Azi ne-am trezit la 6.30, ca sa fim gata la 7 cand trebuia sa vina ghidul dupa noi. Ne-am bucurat cand l-am vazut tot pe Patricio, ieri seara nu stia daca o sa-l trimita agentia tot pe el, ca sunt 4 ghizi de engleza in Salta. Aceeasi formula de excursie, tot cu camioneta 4x4 Toyota Hilux, noi + inca doi din Buenos Aires.

Destinatia: Salinas Grandes, un camp de sare situat in altiplano, la 3350 m altitudine.

Ca sa jungem acolo am luat-o din Salta catre nord-vest, inspre Anzi. Am mers o bucata de drum pe langa linia de cale ferata a trenului care traverseaza Anzii, Tren a las Nubes (Trenul catre Nori), care initial n-a fost tren de pasageri, l-au construit ca sa transporte mancare si marfa catre minele din desertul Atacama din Chile. Pana au terminat calea ferata au murit vreo 12.000 de oameni, toti indieni.

Am trecut printr-un alt defileu multicolor, Quebrada del Toro unde s-a filmat "7 ani in Tibet" (am uitata sa va zicem ieri ca in quebrada de ieri s-a filmat si Razboiul Stelelor dar nu mai stiu care. Aia care sunt in fan club va las sa ma atingeti cand ajung acasa) si am ajuns intr-un sat de nativi, Santa Rosa de Tastil, unde am vazut un muzeu si ruinele unui oras al civilizatiei pre-incaseTastil care a trait aici pe la 1400. Erau agricultori si crescatori de animale si cica nu-si ingropau mortii, ii lasau sa se usuce vreo 6 luni si dup-aia ii puneau intr-un vas si-i tineau cu ei in casa si dupa faceau sarmale din ei. Analele istoriei zic ca erau cam atzosi.

Tot aici, in ruine, ne-am facut poza cu cel mai inalt cactus, de vreo 20 m inaltime (creste cu3 cm/an, calculati cati ani avea).

Eram pe la vreo 3500 m si era cam greu cu efortul si urcusul, dar oameni de munte fiind (unii dintre noi) am facut fata...si spate. Printre ruine era plin de oase de animale si fragmente umane si de bucati de vase de lut. Romanul din mine a vrut sa ia o amintire dar mi-am tinut in frau acest impuls. As vrea sa-i multumesc pe aceasta cale psihologului meu.

Am intrat pe celebrul drum RN40 ( la quarenta) care traverseaza Argentina, paralel cu lantul Anzilor, neasfaltat, dar extrem de aventuros, toti calatorii mai "extremi" in Argentina fac sau isi doresc sa faca la quarenta...noi am mers vreo suta de km si am facut o pana, noroc ca s-a intamplat aproape de urmatorul oras in care trebuia sa ne oprim, ca am gasit o vulcanizare si am schimbat roata.

San Antonio de Los Cobres se cheama orasul, se afla la 3800 m alt, si are vreo 4000 locuitori, toti barbatii lucreaza in mina de cupru, iar femeile cresc lame si oi si tes lana.

Ne-am oprit sa mancam intr-un "comedor", un restaurant satesc, unde localnicii veneau sa manance si sa se uite la stiri la TV. E o stire vedeta acuma, cu o crima cvadrupla, toata lumea e oripilata si discuta despre asta. Am mancat o supa de legume (prima supa din Argentina, chiar ajunsesem sa credem ca nici nu stiu ce e aia) si fripturica de lama, foarte buna, noua ni s-a parut ca seamana la gust cu porcul, doar ca nu are grasime.

Dupa masa, on the road again, catre Salinas Grandes. Tot pe ruta 40 dar fara asfalt. Pana acolo ca sa nu ni se faca "rau de inaltime" :-), ca un ghid de treaba ce era, Patricio ne-a dat niste frunze de coca. Mama, sa stii ca ne-a fortat. Dupa jumatate de ora ne-a intrebat daca vedem elefanti roz. Normal ca nu...erau lame.

Cred ca am ajuns la Salinas la un moment dat. Au aprut si niste morse roz...ce bine ca e penultimul post si apuc sa o linistesc pe maica-mea cu frunzele de coca, altfel s-ar fi gandit vreo 2 saptamani ca ne drogam pe aici.

Sa revenim la salinas..sunt un fost lac sarat (infiltratie din ocean, in timpul marilor miscari tectonice) din care s-a evaporat apa si acuma e un camp de sare cu o suprafata de 525 km2, la o alt de 3350 m deasupra nivelului marii. Nu poti sa te uiti fara ochelari de soare. Sunt cateva companii care exploateaza sare de aici, si sunt peste tot gramezi de sare si bazine cu apa decupate in crusta de sare. Au construit si un restaurant de sare, dar nu e folosit, ca nu e prea solid. Partea buna e ca nu trebuie sa iti sareze mancarea. Rupi o bucata de scaun si gata.

Am terminat si cu asta si am luat-o spre Salta, pe alt drum. Am ajuns la cel mai inalt punct din traseu la 4170 m. Patricio a mai oprit pe drum sa culeaga si sa ne dea sa mancam dintr-o planta foarte aromata buna pentru libidou la femei, digestie si libidou la femei.

Drumul de la 4170 in jos a fost un Transfagarasan dar mai spectaculos.

La un moment dat Patricio a oprit masina si nu stiam de ce. Uita-te la semnul ala. Ma uit..Sepultura 3 km. Rock'n'roll ...jos pentru poza.

Ne-am oprit in Purmamarca. Un satuc foarte dragut si colorat renumit pentru Seven colours hill. Va aratam vederi cu el pentru ca noi nu am prins lumina care trebuia ca sa se vada toata culorile sau nu am mestecat destula coca. Conform Lonely Planet satul este postcard pretty si au dreptate. Am luat o gramada de suveniruri care mai de care mai colorate. In zona asta se vad mult influentele incase.

De aici am trecut prin partea finala a defileului Humahuaca. Nu la fel de fain ca si cel de ieri dar fain enough.

Pe drum spre Salta a mai facut un ocolis si a luat-o pe ruta 9 prin jungla in loc de autostrada. Ruta 9 este ruta panamericana dar nu mai stiu pana unde merge...parca din Buenos Aires pana prin Bolivia.

Jungla plina de orhidee din pacate neinflorite si de ...ei bine, da, copaci si liane. E un drum cu o banda, cu serpentine si spectaculos. Nu am mai facut poze pentru ca incepuse ploaia si era si tarziu.

In Salta ghidul ne-a lasat in centru. Am intrat rapid in catedrala, am cumparat niste cd-uri cu folclor din zona, am mancat o mega inghetata, un super pancho (hot dog de 2 ori decat ala obisnuit) si am luat-o prin ploaie spre hostel.

Urmeaza ultimul episod al telenciclopedia: ultimul sfert de zi in Salta.

PS: revenim si cu poze dar nu mai am loc sa le copiez.