09.09.2016 Bruxelles

Ziua a doua a inceput cu o trezire la 06.30 ora locala. Cui ii pasa ca noi ne culcam tarziu... Calin e odihnit si pregatit de plimbare. Dupa o omleta, am plecat impreuna cu Ioana spre muzeul cu avioane si tancuri si expozitie despre al doilea razboi mondial - Royal Airforce si muzeul militar. Daca acum 2,3 ani era gratuit, acum a fost 5 EUR de persoana. Vremuri grele, nimic nu mai este gratis. Muzeul este situat in parcul Cinquantenaire aproape de Comisia Europeeana. Ne-am urcat cu liftul pe arcul de triumf - ridicat in 1880 pentru a sarbatori 50 de ani de independenta a Belgiei- de unde e o panorama faina asupra orasului.

 

E greu cu piticaniile astea, ca se plictisesc repede si nu prea poti sa ii pui sa faca chestii de adulti. Noroc ca vazusem expozitia despre al 2 lea macel acum 2 ani, pentru ca acum nu as fi vazut-o.  Expozitia cu avioane i-a placut, dar s-a plictisit repede. Pentru el sunt interesante parcurile si magazinele de jucarii. Restul e can-can. In expozitie si-a dat seama ca vrea sa isi cumpere un elicopter din ala mare de salvare pe mare, s-a suit cu maica-sa intr-o carlinga de MIG, iar eu si Ioana am sorbit repede o bere.

 

 

Am terminat cu expozitia, a trebuit sa mergem sa procuram o inghetata si niste fructe. Am facut un mini picnic in parc, ne-am jucat cu frizbi si am plecat acasa pentru somnul de pranz.

  Seara am luat o "super croaziera" pe un canal al Bruxellului. Un water bus te duce din Bruxelles pana intr-o suburbie -Vilvoorde. Drumul dureaza 1 ora si trece prin zona industriala a orasului. Costa  3 EUR si nu ai absolut nimic de vazut. Ne-am distrat, totusi, pentru ca vaporasul era plin de turisti belgieni, cu ghid, cu mancare, cu sampanie...tot tacamul. Ghidul le prezenta turistilor companiile care aveau sediul in zona industriala, bazinele cu benzina ale Lukoil, macarale, petroliere. Incredibil...de ce ai da banii ca sa faci un tur in zona industriala? Parca eram intr-o parodie proasta. A fost distractiv.

 

 

  Ne-am intors in Bruxelles cu autobuzul, am facut o vizita scurta in Grande Place, am mancat cartofi prajiti, l-am vizitat pe Manekken Piss si ne-am intors acasa, pentru ca piticul era rupt. Manekken Piss a fost o mare enigma pentru Calin. De ce e asa de mic, de ce face pipi, de ce e statuie? Asta ma intreb si eu. Ma rog fiecare natie cu ciudateniile ei.

Nu ar trebui sa ne mai minunam atat de natia noastra. Nici belgienii nu sunt mai breji. Dar macar ei fac misto de tipicariile natiei lor si sunt constienti de ele.  Nu a fost o zi pe placul lui Calin (cel putin partea a doua a zilei) dar maine urmeaza Londra unde vom face doar chestii pentru el.

Vacanta in tarile cu risc de ISIS - 08.09.2016

Ziua 1 Bucuresti - Bruxelles  A venit vremea pentru o noua vacanta...de data asta una lunga de aproape 2 saptamani si toata dedicata piticului. Cred ca va fi relaxant si distractiv, mai ales ca am mai fost deja in orasele in care urmeaza sa mergem. De data asta le vom vizita fara sa mai alergam si sa bifam puncte de interes (sper) si vom vedea lucrurile prin ochii piticaniei de aproape 4 ani. Cred ca vom descoperi locuri noi si le vom aprecia altfel. Vom calatori cu o gramada de mijloace de transport (spre incantarea lui Calin). Am inceput cu masina pana la Otopeni, acum suntem in Ryanair-ul spre Bruxelles, urmeaza autocarul pana la Bruxelles Midi, apoi metroul pana la gazdele noastre Piti si Ioana. Vor urma trenuri, barci, biciclete, masini, ferry si cine mai stie ce.

 

In Bruxelles am reusit sa ne intalnim cu finii dupa o ora de mers cu un autocar shuttle. Cost autocar: 14 eur de adult furajat. Copii sub 4 ani nu se furajeaza. A avut loc o noua premiera din punct de vedere al transportului: prima calatorie cu metroul pentru Calin. No si am ajuns, am trantit bagajele, am prizat o bere si am plecat in parc. Georges Henri e numele parcului. De asta imi plac mie belgienii, au niste parcuri foarte faine, unde lumea se simte bine, sta pe iarba, face picnic, bea o bere, se joaca cu mingea...lume relaxata. Ce atentate omule....

 

  In parcul mai sus mentionat, sa vezi loc de joaca pentru copii. Ingradit cu gard si cu nisip fin de plaja. Copii in picioarele goale, pe care nu-i trage curentul, tobogane misto, turnuri, locuri de catarat...m-as fi bagat si eu. S-a bagat Ali. Lui Calin dupa prima tura pe tobogan i s-a intiparit un zambet pe fata care nu i-a disparut toata seara. I-a trecut oboseala, m-a alergat dupa freesbee, pe mami la fel.  

 

 

 

 

  La intoarcere am numarat mijloacele de transport cu care am mers in prima zi. Au iesit 5. Acasa am mancat un somon buunn, o salata buna, vinisor, whiskey...mmm ce bine e in vacanta. Copil la nani si mami-tati la jocuri de societate. Ne auzim maine.

Ziua 6 si 7

Ultimele 3 zile – 13,14,15 iunie

 

Ziua de luni 13.06.2016 a fost dedicata copiilor ca o rasplata pentru plictiseala din zilele anterioare.

Asa ca: am stat la plaja de dimineata pana la pranz. Aceeasi Fig Tree, au mancat ce si-au dorit sau ce i-am lasat sa doreasca. Evident si inghetata.

Dupa masa o baie la piscina si apoi la un parc de distractii din apropiere. Aici le-au incercat pe toate: minigolf (doar Alex), trenulete, masinute care se balangane, curse de masini, curse de motociclete, trambulina (aici Calin a fost in culmea extazului) si am incheiat cu masinute care se bushesc (astea au fost mai mult pentru mine si Claudiu dar si piticii s-au distrat la maxim).

Nu cred ca l-am vazut vreodata pe Calin atat de entuziasmat si de plin de adrenalina ca in seara asta. Am stat pana pe la 22.30 si nu erau obositi dar au clacat cand am ajuns acasa.

 

 

14.06.2016 

Fiind ultima zi plina in Cipru am vrut sa mai vizitam ceva din insula, asa ca dupa o baie scurta in piscina, am pornit spre Paphos.

Paphos, din ce am citit, este unul din orasele pe care ar trebui sa le vizitezi daca vrei sa vezi monumente, istorie, pietre etc. Nu am facut asta pentru ca nu aveam timp si nici chef de umblat pe jos in caldura cu copii nervosi dupa noi.

Asa ca am optat sa vedem Petra tou Romiou (Stanca Afroditei) – adica locul de nastere al Afroditei. Legenda este cam asa: Gaia (Mama Pamant) i-a cerut fiului Cronos sa il mutileze pe tatal lui (Uranus). Cum putea sa il mutileze decat taindu-I ce ia taiat si sa I le arunce in mare (nu va zic ce dar va zic ca sunt doua). No si s-a facut o spuma alba si a aparut gagica.

Foarte multe invataminte din legendele astea. Si ne mai miram de ce suntem o planeta de nebuni.

 

 

Locul e foarte misto. Cam 2 ore pe autostrada de unde am stat noi. Ai un magazin/restaurant/dusuri si WC peste drum de plaja. Plaja e cu pietricele dar e foarte spectaculoasa.

Fiind ora de somn pentru unii, ne-am lasat prietenii pe plaja si am bagat copilul in masina sa doarma in timp ce noi conduceam spre ce vroiam sa vedem.

Ce vroiam sa vedem? O berarie artizanala care face doar 4000 l pe an – Aphrodite’s Rock Brewery. Beraria este la 15 km de Paphos inspre Polis/Stroumpi si e un loc cool unde poti sa mananci, sa bei bere buna si sa cumperi beri. Berea este facuta de niste “engleji” drept urmare si numarul mare de turisti din Anglia dar bineinteles si un roman. Prima data cand am oprit la ei Calin inca dormea si nu am putut sa il trezim asa ca am intrat doar sa cer indicatii pana in locul unde vroiam sa ajungem…si am gasit un roman care lucra acolo. Nice guy.

 

Drumul pana acolo e foarte fain, cam ca drumul spre Poiana Brasov numai ca nu sunt asa de multi copaci.

 

Am continuat drumul prin munte (am gasit traseul asta in Lonely Planet si am zis ca ar fi fain sa vedem si altceva decat plaje. Sa incercam sa luam pulsul local) in cautarea satului Fyti, descris foarte idilic in LP. Ne-am ratacit dar la intoarcere din rataceala am vazut semnul cu Fyti si am tras o fuga. Este un fel de Fundata. Cocotat pe un platou la marea altitudine de 700 m.

In prezent cred ca mai are vreo 100 de locuitori. 

In momentul in care am intrat in sat si am parcat masina in “centru” (o biserica, o taverna si 2 muzee cu arta populara), a iesit un sfert din populatie pe strada.

Multumim LP pentru cea mai faina “experienta locala” pe care am avut-o in Cipru.

Proprietara Tavernei, ne-a pregatit imediat pranzul (halloumi, salata cu rosi , feta si ulei de masline, cartofi prajiti) si ne-a asezat sub niste copaci la umbra. Prea frumos, prea ca la tara. Calin a gasit un caine pe care l-a botezat Caine si l-a hranit cu cartofi prajiti. Noi am avut emotii pentru ca nu stiam cat va costa masa si mai aveam doar 20 de EUR cash. Ne vedeam spaland vase in Cipru…dar au fost foarte draguti si au zis sa mancam linisititi si daca putem platim daca nu …lasa ca mai veniti voi.

A costat 17,5 EUR dar am platit 20.

Apoi am fost invitati de un domn pe la 75 de ani in muzeul folclori al zonei. Ne-a explicat, intr-o engleza foarte buna, tot specificul zonei, cum se muncea pe vremuri, in ce erau incaltati, obiceiuri locale, am vazut o expozitie de tesaturi in matase foarte faina (foarte asemanator cu ce avem noi). Asa cum ne-a zis si curatorul muzeului – Haralambos parca- l-am gasit mentionat in ghid la pag 103.

Daca nu stiati, Fyti este principal zona de tesaturi din CIpru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca aveti drum vreodata in Paphos, va recomand Fyti si oamenii de acolo. Am zis ca le fac reclama pe mega blogul meu.

 

Apoi drum spre casa, cu recuperat partenerii de vacanta de la Afrodita, facut ceva poze pe plaja si apoi 2 ore inapoi la Pernera.

 

 

15.06.2016

Baie in piscina, mancat de pranz si drum spre Larnaka. Copii au dormit in masina pana am gasit un magazine Jumbo (ala cu jucarii pentru copii si oameni mari). Cele 2 piticanii au luat-o razna dar au fost foarte intelecatori. Au iesit doar cu cate o jucarie fiecare.

Am facut un ultim popas pe plaja Mackenzie – cea mai cea din Larnaka. Plaja lunga, lata si langa aeroport. Adica puteai sa tragi cu prastia dupa avioane de pe plaja, pentru ca aeroportul era pe plaja.

Dupa un castel de nisip si niste balaceli pentru astia mici, am lasat masinile si dupa ceva ore aterizam pe minunatul Otopeni.

 

 

 

 

 

 

 

Cam asta e.Multumiri si tie Cipru pentru ca nu ne-ai facut probleme si pentru vreme faina si distractie. Nu promitem ca revenim, desi mi-ar placea sa vad si nordul, dar cine stie…

Efcharisto.

 

 

PS. Revin cu unul scurt despre cheltuieli