Ola chicos,
Buenos Aires exista si este...o sa revenim cu cuvantul care il descrie cel mai bine cand o sa ne dam seama.
Pana aici a fost un zbor de 14 ore cu Alitalia. Spre deosebire de alte companii cu care am mai zburat, serviciile au fost cam slabute, dar oricum mai mult am dormit.
Primul soc a fost caldura (25 de gradute la opt dimineata).
O sa scriem si ceva detalii, poate o mai citi cineva care are drum prin coltu asta de lume (13.000 km de Romanica).
So...de la aeroport am luat un autocar de la Tienda Leon (65 pesos) care ne-a lasat in fata hostelului. Noi am schimbat 1 EUR=4,56 ARS, asa ca pentru usurinta calculelor consideram paritatea 1 ARS = 1 RON.
Hostelul se numeste Arrabal si este cam la 10 min de mers de centru.
Primul lucru care m-a facut sa-i iubesc pe argentinieni a fost berea la litru. O sa fie cam nasol pentru colectionarul din mine sa car asa ceva, avand in vedere ca au ceva branduri...
Sa revenim. Cum cazarea se facea la ora 14 ne-am lasat bagajele si am plecat in recunoastere.
Prima oprire San Telmo. Cartier vechi si boem, cu piata de duminica, cu hoarde de turisti, dansatori de tango si 2 bucati de romani obositi, la 30 de grade.
Morti de foame, am luat 2 sandwich-uri la un pret de mai smecher bar din Bucuresti si 2 choppa de bere (draft), dupa care ne-am tarat inapoi la hostel sa lesinam si sa facem un dus. Nu neaparat in ordinea asta.
Dupa 3 ore de somn, back in San Telmo, am fost nevoit sa o duc pe Ali la o inghetata pentru ca nu isi revenea. Multumim Lonely Planet pentru tip. Inghetataria se numeste Dylan si pentru 20 ARS a adus-o pe Ali cu picioarele pe pamant. La mine a functionat berea de dupa, de la Bar El Federal (din 1864) un must see din BA.
Ca orice natie normala de latino, seara incepe dezmatul. Parade de percutionisti, lume care bea bere pe unde apuca, fara sa se trezeasca cu garcea sa-i legitimeze, locuri amenajate unde se danseaza tango (milongas) si lume fata gretzuri si inhibitii. Credem ca asta defineste BAiresul mai degraba decat obiectivele turistice.
Am mai bantuit cam o ora sa cautam un parrilla (steak house) dar ni s-a părut cam scump (65 ARS), asa ca a ramas sa ne mai documentam, ca doar nu am batut atat drum sa dau pe friptura de vita cat acasa.
Am luat-o taras spre hostel, am mai bagat o bere (5 ARS un litru), m-am apucat sa bat campii be blog, in timp ce altii sforaie langa mine..
So buenas noches si vom reveni cu poze si cu ziua 2.
Voyage, voyaaaaage! :p Suntem numai ochi.