A, pana sa ne suim in avion, m-a urmarit vamesu sa ma intrebe ce am in bagaje, daca am niste sticle. Normal ca am. Aveti 5 sticle, cu ce sunt? Cu aer, ca e goale, dar sunt de bere. S-a uitat ciudat, da o fi zis, da-i naibii de romani ca astia recicleaza de peste tot ca sa vanda acasa, ca sa mananca si gura lor ceva.
De la aeroport am luat un shuttle bus (33 pesos/pers) care ne-a dus direct la hostel. In cei 10 km de drum pana in oras, am vazut prima data fatza Patagoniei: dealuri scunde si aride, stepa cu sol galben si vegetatie pitica.
Orasul El Calafate nu e prea aratos si nici macar nu are toate drumurile asfaltate. E mai mult o baza turistica pentru excursiile la ghetari si la El Chalten (o statiune de unde merg baietii pe munti. Cel mai fotografiat varf e Fitz Roy, pe coperta Lonely Planet 2010).
Numele El Calafate vine de la un fruct salbatic (un fel de coacaza) care creste in Patagonia si conform unei zicale patagoneze, daca mananci o data calafate, sigur te intorci in Patagonia. Noi n-am mancat, ca erau verzi (se coc prin februarie, adica in mijlocul verii), dar ne-am cumparat lichior de calafate, ca sa facem rezervare:)
Hostelul nostru se cheama Buenos Aires si are o locatie foarte convenabila, aproape si de centrul orasului, si de statia de autobuz. Am platit cam 120 EUR pentru 3 nopti, cu mic dejun (cereale, lapte, iaurt, cafea, unt si gem si suc Tang - a propos, mai tineti minte sucul Tang la plic? In Argentina l-am vazut peste tot, au vreo 10 feluri, Tang din toate fructele, si la supermarket in plicuri, si la baruri, gata facut, il beau si dimineata la micul dejun). Cred ca il trag si pe nas.
In prima zi, n-am facut mare lucru, ne-am plimbat putin pe strada principala (Libertador), unde sunt restaurantele, magazinele de suveniruri si agentiile de turism, ne-am rezervat excursia la ghetar, pentru a doua zi si biletul de autobuz la Puerto Madryn, pentru a treia zi. Am vazut jumate dintr-un film si ne-am dus la culcare, ca sa ne trezim devreme pentru ghetar, vine bus-ul dupa noi la ora 8 dimineata. Si aici, la fel ca in Ushuaia, se intuneca pe la 10 seara. Da sa nu uit sa zic care e specialitatea Patagoniei: vantul. Cred ca m-a batut si pe interior..
A doua zi in El Calafate - Parcul National Los Glaciares
In parc poti sa mergi cu un bus obisnuit, 100 pesos dus intors, numai transport, sau poti sa iei tururi cu ghid (intre 200 si 700 pesos). Am gasit un tur foarte misto, "Alternative glacier" de 230 pesos, de la agentia Patagonia Backpackers, care ne-a luat dimineata de la hostel si a mers pe drumul vechi, neasfaltat, care trece pe langa ferme (estancias) si poti sa vezi si animale salbatice, daca ai noroc (am vazut o gramada de iepuri si un condor). In tur e inclusa si o plimbare cu catamaranul pana langa ghetar.
Fermele din Patagonia sunt foarte intinse, au in medie 20.000 ha, dar fiindca solul e atat de sarac, nu au multe animale (cam o oaie la 4 ha).
Estancia la care am oprit avea un pui de antilopa guanaco (chulengo) de 1 an, super-rasfatat, il lasau sa intre si sa se plimbe prin casa...L-am mangaiat si noi si i-am dat sa bea lapte cu biberonul. Mama, ce gratar ar iesi din el.
Am mai trecut pe langa Lago Argentino (cel mai mare lac din tara) lac glaciar, turcoaz-laptos, cica temperatura medie a apei e de 5 grade, tot timpul anului. Pe malul lacului din 200 in 200 de m stau baietii cu cisternele si toarna lapte in el, pentru ca de fapt e maro. Acu serios, are culoarea de la sedimente care nu stiu ce fac de ii dau culoarea asta. De fapt stiu, ca eu citesc carti, da nu am chef sa va zic.
Intrarea in Parcul los Glaciares costa 100 pesos (separat de pretul excursiei) si primesti un pliant cu cateva info despre ghetari si o punga de plastic in care sa-ti strangi gunoiul si sa-l duci acasa, nu au cosuri de gunoi.
Parcul Los Glaciares face parte din Patagonia Icefields, a treia cea mai mare intindere de gheata, dupa Antarctica si Groenlanda.
Sunt mai multi ghetari in parc, dar noi ne-am dus sa-l vedem pe cel mai frumos, Perito Moreno care are o suprafata aproape cat BA. Are vreo 30 de km lungime si este singurul ghetar care avanseaza (cam cu 2 m pe zi) si care e stabil (isi mentine volumul). Restul saracii vai de capul lor, toti instabili, probleme in familie, beau, se drogheaza. Au angajat astia pshihologi de ghetari...o nebunie in Argentina.
Ma rog, am luat catamaranul pentru o plimbare de o ora, pana la vreo 200 de m de ghetar. Nu se putea mai aproape, ca e inca neimblanzit si se da la turisti. Arunca cu bucati de gheata, scuipa..si ei zic ca e stabil.
Am prins niste rupturi foarte misto, care au generat niste valuri in lac de era sa ma...noroc ca sunt curajos si barbat in casa. Daca e liniste se aud zgomote de la miscarea ghetarului: paraituri, ca un fel de tunete, inainte de ruptura. Da stiu, e de la bautura...
Dupa asta, a urmat plimbarea pe pasarele (din alea pe care te plimbi sau traversezi. Numai la prostii va ganditi). Sunt vreo 5 km de pasarele. Au si balcoane (ca la blocuri) de unde il vezi mai de aproape pe stabil .
Serios acum, nu credeam ca mai puteam ramane cu gura cascata dupa Tierra del Fuego, dar am reusit sa ramanem din nou ca la dentist .
Va las sa vedeti pozele, ca nu am ce sa mai zic despre ghetar. Ghidul ne-a povestit vreo ora, dar mi-e lene sa scriu. Va povestim cand vedem pozele, la un pahar de mate.
Back in El Calafate. Ne-am instalat la o cerveseria artesanal, sa bem o apa plata, dar nu aveau decat bere nefiltrata, de trei feluri, facuta de ei. Am fost obligati sa le incercam pe toate 3. Nu au fost bune. Dupa, ne-au obligat sa mancam un fondue de branza in care iti inmuiai: snitel de vita, piept de pui, cremvursti, jamon, cartofi prajiti, paine, furculita,mana, capul...
Nici asta nu ne-a placut, da se uitau aia urat la noi si nu am vrut sa fim nepoliticosi in tara lor.
Localul se numeste Sholken si este pe strada principala, la unul din capete. Daca va e sete, il gasiti.
Azi, in ultima zi, pentru ca autocarul nu pleca decat la 16.00, am fost mai relax. Am facut o plimbare pana la Laguna Nimez, la 2 km de centru. Este o rezervatie de pasari mari si mici, pentru toate gusturile.
A fost prima data cand am facut bird watching. Ma rog, nu chiar prima. Prima de pasari. Ulii, rate salbatice, gaste, si multe altele pe care nu stiu cum le cheama, ca nu am mai dat bani pe pliant. Noi ne-am dus pentru flamingo (pasarile alea roz, cu care se joaca cricket). Aveau vreo 30 de bucati. Rromani nu va duceti acolo, ca poate au o sansa sa se inmulteasca.
Foarte misto rezervatia, liniste si harmalaie in acelasi timp. Ce or avea atata de discutat pasaricile astea intre ele, nu stiu.
Intrarea a fost 25 de pesos.
Ne-am intors in oras, am mancat o inghetata nesimtit de buna, am cumparat cateva suveniruri, ne-am luat bagajele si am taiat-o la autogara. In gara ne-am conversat cu un nene pe la 70 de ani, calator din Australia. De unde sunteti? Romania ( cu incredere in glas, ca aici nu prea au avut de-a face cu romanii aia furaciosi).
A fiica-mea e maritata cu un roman. Dar sa stiti ca romanii fura din bancomate in Australia. Numa in Australia (in gandul meu). I-am zis ca da, am auzit, din pacate, am mai facut un pic de conversatie si ne-am sutit. Bai, se poate sa nu fi auzit cineva de noi? Argentinienii macar sunt placut surprinsi ca venim asa de departe. Noroc ca e avionul scump pentru cocalarii si tiganii nostrii, ca altfel ne stiau si astia.
Acum suntem in bus-ul catre Puerto Madryn. Drumul dureaza 20 de ore dar autocarul este foarte comod. Ne-am luat locuri la etaj in fata ca sa pot face poze la tanti Patagonia. Uscata babaciunea, da fascinanta.
Scaunele in autocar se impart in: semi cama, care se lasa pe spate destul de mult, cama care sunt mai smechere un pic decat cama, ejecutivo care se lasa si mai mult decat cama si se fac pat. Pretul este crescator. Noi am luat semi cama adica cele mai ieftine, dar sunt foarte comode.
Compania cu are mergem este mai noua si nu am vrut sa rezervam la ei in prima faza pentru ca n-am citit nimic despre ei, dar pretul a fost mai bun decat la companiile celebre. Oricum sunt foarte ok si ii cheama RP Transportes. Pretul pana la Pt. Madryn 480 pesos/persoana adica cam 90 eur.
No, gata dragii mosului. Multumim pentru rabdare si suport. Ne auzim de la balene si pinguini maine sau poimaine.
uaaaa, amazing! Cele mai reusite poze! :)