La prima vedere orasul ne- a placut. Salta a fost fondata prin sec XVI, are arhitectura coloniala si e inconjurata de munti. Are 600 de mii de locuitori care isi spun saltenos, asa cum cei din BAires isi spun portenos (oamenii din port). Am aflat ca saltenos nu prea-i suporta pe portenos:). Ca peste tot in lume intre provincie si capitala.
A doua zi in Salta 15.12.2011 excursia la Cafayate
In Argentina ne-am obisnuit ca in fiecare zi sa avem cate o surpriza, dar dupa Iguazu era cam greu sa ne mai impresioneze ceva. Oh well, astazi drumul pana la Cafayate ne-a dat pe spate!
Cafayate este a doua zona viticola din Argentina, dupa Mendoza, situata in nordul tarii, in muntii Anzi, la peste 1700 m alt. Se ajunge din Salta trecand prin Quebrada de los Conches (Defileul scoicilor).
Noi am luat un tur cu ghid, care a durat toata ziua (~ 10 ore) si a costat 35eur/pers. Am fost norocosi ca am nimerit un tur aproape privat, adica numai noi 2 si inca un cuplu, intr-o camioneta 4x4. Ghidul nostru, Patricio, un salteno de 36 de ani, calatorit prin Europa si mai toata America de Sud, extrem de documentat, ne-a povestit despre formarea Anzilor si a Quebradei pornind de la spargerea supercontinentului Pangaea, cu miscari de placi tectonice si alte nebunii de acum sute de milioane de ani. Si o multime de alte info despre flora, fauna, populatiile preincase si cucerirea lor de incasi si dup-aia de spanioli...Asta cred ca daca il intrebam stia si de Gelu si Menumorut. Nu l-am intrebat ca ma faceam de cacao.
Sa revenim...defileul e fabulos. Nu mai gasesc epitete sa descriu locurile pe care le vedem. De-o parte si de alta a Rio de las Conchas, format din straturi sedimentare de diferite roci, colorate in verde, ocru, galben, cenusiu, erodate de apa si vant in tot felul de forme. Exista si aici o Garganta del Diablo (gatlejul diavolului) sapat in stanca de o fosta cascada, un Amfiteatru si o gramada de alte forme formate prin eroziune.
Am ajuns in Cafayate, ne-am inviorat la o crama cu o degustare de vinuri, Bodega Nanni- una din cele 5 din Argentina cu productie organica, dar singura la altitudinea de 2000 m. Vinul lor specific e Torrontes, un vin alb sec, dar care exista si intr-o varianta dulce, cules toamna tarziu, adica in aprilie... La pranz am mancat niste tocanite traditionale, cu carne de ied si cu multe legume, un desert traditional (branza cu miere si un fel de gem de dovleac cu nuci), o bere artizanala din zona, am luat ceva vederi si ne-am intors in Salta pe acelasi drum, dar cu alte culori in canion. Pe drum am oprit si ne-am "jucat" cu 2 lame dragute (animale- ca nu suntem emo).
In seara asta trebuia sa iesim un pic sa mancam o inghetata si sa ne cumparam niste muzica populara din zona, dar micutza a adormit.
Am fost si ne-am luat cina gratuita si am bagam somn pentru ca maine la 6.30 o luam de la capat. Nici in vacanta nu se mai poate odihni omu'.
Asta a fost mai scurta dar nu prea mai avem energie sa ne concentram la scris. Revenim maine sau poimaine cu o ultima postare din zona.
Over and out
Mah Alina, ti-am zis sa nici nu te apropii de lama! x-(
F faine pozele, azi ma gandeam la tine si am zis ca intru sa vad pe unde suntei :)
Data viitoare cand dati de un ghid f documentat, ca Patricio, intrebati-l de Boc, sigur nu a auzit de el si se face de cacao ;) De Menumorut a auzit oricine! ;))
:* Calatorie placuta in continuare!
pinguin :))