A treia zi in Salta - Salinas Grandes
Azi ne-am trezit la 6.30, ca sa fim gata la 7 cand trebuia sa vina ghidul dupa noi. Ne-am bucurat cand l-am vazut tot pe Patricio, ieri seara nu stia daca o sa-l trimita agentia tot pe el, ca sunt 4 ghizi de engleza in Salta. Aceeasi formula de excursie, tot cu camioneta 4x4 Toyota Hilux, noi + inca doi din Buenos Aires.
Destinatia: Salinas Grandes, un camp de sare situat in altiplano, la 3350 m altitudine.
Ca sa jungem acolo am luat-o din Salta catre nord-vest, inspre Anzi. Am mers o bucata de drum pe langa linia de cale ferata a trenului care traverseaza Anzii, Tren a las Nubes (Trenul catre Nori), care initial n-a fost tren de pasageri, l-au construit ca sa transporte mancare si marfa catre minele din desertul Atacama din Chile. Pana au terminat calea ferata au murit vreo 12.000 de oameni, toti indieni.
Am trecut printr-un alt defileu multicolor, Quebrada del Toro unde s-a filmat "7 ani in Tibet" (am uitata sa va zicem ieri ca in quebrada de ieri s-a filmat si Razboiul Stelelor dar nu mai stiu care. Aia care sunt in fan club va las sa ma atingeti cand ajung acasa) si am ajuns intr-un sat de nativi, Santa Rosa de Tastil, unde am vazut un muzeu si ruinele unui oras al civilizatiei pre-incaseTastil care a trait aici pe la 1400. Erau agricultori si crescatori de animale si cica nu-si ingropau mortii, ii lasau sa se usuce vreo 6 luni si dup-aia ii puneau intr-un vas si-i tineau cu ei in casa si dupa faceau sarmale din ei. Analele istoriei zic ca erau cam atzosi.
Tot aici, in ruine, ne-am facut poza cu cel mai inalt cactus, de vreo 20 m inaltime (creste cu3 cm/an, calculati cati ani avea).
Eram pe la vreo 3500 m si era cam greu cu efortul si urcusul, dar oameni de munte fiind (unii dintre noi) am facut fata...si spate. Printre ruine era plin de oase de animale si fragmente umane si de bucati de vase de lut. Romanul din mine a vrut sa ia o amintire dar mi-am tinut in frau acest impuls. As vrea sa-i multumesc pe aceasta cale psihologului meu.
Am intrat pe celebrul drum RN40 ( la quarenta) care traverseaza Argentina, paralel cu lantul Anzilor, neasfaltat, dar extrem de aventuros, toti calatorii mai "extremi" in Argentina fac sau isi doresc sa faca la quarenta...noi am mers vreo suta de km si am facut o pana, noroc ca s-a intamplat aproape de urmatorul oras in care trebuia sa ne oprim, ca am gasit o vulcanizare si am schimbat roata.
San Antonio de Los Cobres se cheama orasul, se afla la 3800 m alt, si are vreo 4000 locuitori, toti barbatii lucreaza in mina de cupru, iar femeile cresc lame si oi si tes lana.
Ne-am oprit sa mancam intr-un "comedor", un restaurant satesc, unde localnicii veneau sa manance si sa se uite la stiri la TV. E o stire vedeta acuma, cu o crima cvadrupla, toata lumea e oripilata si discuta despre asta. Am mancat o supa de legume (prima supa din Argentina, chiar ajunsesem sa credem ca nici nu stiu ce e aia) si fripturica de lama, foarte buna, noua ni s-a parut ca seamana la gust cu porcul, doar ca nu are grasime.
Dupa masa, on the road again, catre Salinas Grandes. Tot pe ruta 40 dar fara asfalt. Pana acolo ca sa nu ni se faca "rau de inaltime" :-), ca un ghid de treaba ce era, Patricio ne-a dat niste frunze de coca. Mama, sa stii ca ne-a fortat. Dupa jumatate de ora ne-a intrebat daca vedem elefanti roz. Normal ca nu...erau lame.
Cred ca am ajuns la Salinas la un moment dat. Au aprut si niste morse roz...ce bine ca e penultimul post si apuc sa o linistesc pe maica-mea cu frunzele de coca, altfel s-ar fi gandit vreo 2 saptamani ca ne drogam pe aici.
Sa revenim la salinas..sunt un fost lac sarat (infiltratie din ocean, in timpul marilor miscari tectonice) din care s-a evaporat apa si acuma e un camp de sare cu o suprafata de 525 km2, la o alt de 3350 m deasupra nivelului marii. Nu poti sa te uiti fara ochelari de soare. Sunt cateva companii care exploateaza sare de aici, si sunt peste tot gramezi de sare si bazine cu apa decupate in crusta de sare. Au construit si un restaurant de sare, dar nu e folosit, ca nu e prea solid. Partea buna e ca nu trebuie sa iti sareze mancarea. Rupi o bucata de scaun si gata.
Am terminat si cu asta si am luat-o spre Salta, pe alt drum. Am ajuns la cel mai inalt punct din traseu la 4170 m. Patricio a mai oprit pe drum sa culeaga si sa ne dea sa mancam dintr-o planta foarte aromata buna pentru libidou la femei, digestie si libidou la femei.
Drumul de la 4170 in jos a fost un Transfagarasan dar mai spectaculos.
La un moment dat Patricio a oprit masina si nu stiam de ce. Uita-te la semnul ala. Ma uit..Sepultura 3 km. Rock'n'roll ...jos pentru poza.
Ne-am oprit in Purmamarca. Un satuc foarte dragut si colorat renumit pentru Seven colours hill. Va aratam vederi cu el pentru ca noi nu am prins lumina care trebuia ca sa se vada toata culorile sau nu am mestecat destula coca. Conform Lonely Planet satul este postcard pretty si au dreptate. Am luat o gramada de suveniruri care mai de care mai colorate. In zona asta se vad mult influentele incase.
De aici am trecut prin partea finala a defileului Humahuaca. Nu la fel de fain ca si cel de ieri dar fain enough.
Pe drum spre Salta a mai facut un ocolis si a luat-o pe ruta 9 prin jungla in loc de autostrada. Ruta 9 este ruta panamericana dar nu mai stiu pana unde merge...parca din Buenos Aires pana prin Bolivia.
Jungla plina de orhidee din pacate neinflorite si de ...ei bine, da, copaci si liane. E un drum cu o banda, cu serpentine si spectaculos. Nu am mai facut poze pentru ca incepuse ploaia si era si tarziu.
In Salta ghidul ne-a lasat in centru. Am intrat rapid in catedrala, am cumparat niste cd-uri cu folclor din zona, am mancat o mega inghetata, un super pancho (hot dog de 2 ori decat ala obisnuit) si am luat-o prin ploaie spre hostel.
Urmeaza ultimul episod al telenciclopedia: ultimul sfert de zi in Salta.
PS: revenim si cu poze dar nu mai am loc sa le copiez.
0 comments:
Post a Comment