A doua zi a fost dedicata Vallettei, mareata capitala cu 7000 de locuitori. Am pornit pe la 10.00 pe vreo 30 de grade la umbra. Temperatura cred ca a crescut cu jumatate de grad pe ora la fel cum au scazut kilogramele mele si cum am baut berile si apele.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa golim Tourist Officeul de pliante, carti, carticele si orice cu poze despre Malta, ca sa ne informam corespunzator.
Al doilea, a fost sa bem o cafea sau o bere - dupa preferinte si sa ne hotaram unde vrem sa mergem si ce sa vedem.
Ne-am bazat pe recomandarea din Lonely Planet si am facut pe jos turul care inconjoara orasul, pe faleza.
Si aici sunt o gramada de biserici, bisericute, chilii si alte asemenea lacase de cult. Cea mai importanta ar fi St. John's co-Cathedral. Inca nu am intrat pentru ca era coada, dar vom reveni. Va povestesc despre ea dupa ce o vedem.
Turul incepe de pe faleza din stanga cum intri in oras (cealalta stanga pentru fete). Peisajul e misto: peste apa foarte albastra se vede portul Marsamxett Harbour si Gran Harbour si orasele Sliema si Three Cities.
Ne-am oprit la Fort St. Elmo care a fost primul fort atacat de turci in marele asediu din 1565 cand 60 de cavaleri si cateva sute de localnici au omorat 8000 turci (nu am intrat pentru ca e academie de politie acum), la Siege Bell Memorial (in cinstea baietilor care au dat cu sapa in al doilea macel mondial, mai ales in 1942 cand au fost bombardati continuu timp de 154 de zile ), Lower Barrakka Gardens si Upper Barrakka - astea sunt niste gradini cocotate pe niste terase de unde ai vedere misto spre Grand Harbour.
Tot traseul se face cam in 2 ore, depinde cat ai chef sa dai din picioare.
Despre obiectivele din Valletta nu o sa va zic foarte multe. Sunt convins ca toata lumea se documenteaza inainte sa vina aici.
Orasul a fost infiintat chiar de ziua mea in 1566 de catre un baron local, care era seful cavalerilor ioaniti/ de la Malta, pe numele lui Jean Parisot de la Valette. A fost primul oras din Europa construit dupa un plan urbanistic si fortificatiile au fost gata in 5 ani, cam repede pentru vremurile alea, de frica atacurilor turcilor. Are evident, strazi paralele si perpendiculare. Orasul este mic si usor de vizitat, are strazi umbroase, cladiri din piatra cu balcoane colorate, piatete, terase, alei si multa istorie.
Singura problema la orientare este ca numele strazilor este scris in malteza iar pe unele harti denumirile sunt in engleza.
Dupa ce-am dat gata Valetta in cateva ore, am luat bus-ul si am traversat toata insula catre vest, ca sa vedem stancile Dingli, de 220 m care se termina direct in mare. Ma rog nu chiar in mare ci in plantatiile unora, care se termina in mare. Ma rog ..se vedea frumos mai ales ca am prins si apusul. Am mai mancat o bere si aici, am povestit cu un localnic care fusese in Romanica la vanat de animale exotice (pentru ei) si anume rate. Nu vreau sa ma gandesc cum ar arta o gradina zoologica malteza avand in vedere ca astia nu au nici un animal (in afara de iepuri).
Spre seara ne-am tarat spre autobuz si ne-am intors la Vittoriosa, unde am incheiat ziua apoteotic in jurul mai multor beri si a unei sticle de vin de Chile, pentru ca am auzit ca asta local nu e prea bun. Un vin ales "pe spranceana", un putanesca cules tarziu cu dop care se insurubeaza, dintr-un magazin de vinuri de top. Donsoara care credea ca e vanzatoare, inca nu era foarte sigura ce vinde, mici sau vinuri, pentru ca nu stia nimic despre ce vindea. Se pare ca nici noi. Asa a fost de bun ca dupa trei zile inca il mai avem. Il bem incet ca sa dureze mai mult.
Prietenul Jim la nevoie se cunoaste si cine se scoala de dimineata cade singur in ea.
Logistice: pana la Dingli ajungi cu busul 201 via Blue Grotto sau cu 52 Via Rabat. Aveti de grija cu orarul de seara. Ultimul pleaca spre Valletta pe la 22.30.
Apropos de bus. Luati-va un pullover la voi, un putzover pentru ala micu si un alt over pentru jumatate ca va ingheata creierul de la aerul conditionat.
De mancat:
Am mancat o data in Valletta la un restaurant vis a vis de catedrala. Preturile au fost cam pe la 12-15 Eur pe cap de iepure cu bautura cu tot (o..bautura).
Cam pe aici se invart cam toate preturile pentru o masa de pranz la pret mediu.
La Dingli este un restaurant fain chiar in statia de autobuz de langa statia radar. Avea preturi accesibile.
Cam asta a fost in ziua a doua.
0 comments:
Post a Comment