In ziua 3 spre disperarea unora ne-am trezit la 07.00 pentru a ajunge la Blue Grotto cat mai devreme.
Pana la Blue Grotto circula autobuzul 71. Dureaza cam 20-25 de minute sa ajungi acolo. Autobuzul te lasa in Zurrieq. Sa mor daca stiu cum se pronunta numele localitatilor din tara asta.
Grotele astea sunt niste...surpriza...grote. De fapt sunt niste imense arcade in faleza. Apa in ele are culori diferite in functie de cum bate lumina. Din cauza asta am incercat sa ajungem cat mai repede, pentru ca se zice ca dimineata sunt culorile cele mai misto.
Pentru a vizita grotele trebuie sa luati un minitur cu barcuta din port (5 min de la statia de autobuz), care costa 9 eur si dureaza cam 20 de min. Primesti si vesta de salvare. Doar nu intri asa neprotejat in ....grote necunoscute. In total sunt 7 grote de diferite marimi. Este unul din locurile in care natura iti face sic, sic uite ce pot sa fac daca vreau.
Dupa excursie, obositi fiind, ne-am oprit la un bar pe un acoperis, cu view spre mare, cu bere locala si placinte de mere cu inghetata. Trei beri mai tarziu, pe o caldura insuportabila pentru mine, unii dintre noi care stiu sa inoate s-au aruncat in golf de pe stanci. Eu nu. Sa nu uit, in zona se face si scuba si snorkeling.
Dorian facuse overdose de mers din ziua anterioara, asa ca s-a intors la Vittoriosa sa pescuiasca in fata casei, in barca gonflabila carata de acasa de Claudiu. A durat un pic pana a ajuns acasa, pentru ca a adormit in autobuz, a baut o bere cu niste localnici, a cautat si gasit un magazin de pescari, etc. Nu a prins nimic.
Sa ne intoarcem la oamenii seriosi interesati de cultura si istoria locului.
Am luat 201 spre Complexul de temple megalitice Hagar Quim si Majdra. Se zice ca sunt cele mai bine pastrate si mai impresionante temple de genul asta din Malta. La fel se zice ca sunt cele mai vechi de genul asta din lume pe tara. Cica ar avea vreo 5000 de ani.
Pentru ce se estimeaza ca stiau omuletii aia sa faca acum 5000 de ani, ce pot sa zic...reshpect. Se pare ca stiau destul de multa astronomie si matematica pe atunci. Nu imi dau seama cum naiba au carat colosii aia de piatra. La sala nu cred ca mergeau pe vremea aia, Red Bull nu exista, asa ca probabil a trebuit sa gaseasca alte solutii. Uite ca au rezistat atat amar de vreme. Drumurile noastre nu rezista nici macar 1 an. Trageti voi concluziile. Nu uitati sa votati in toamna.
Cea mai buna perioada de vizitat este la solstitii cand lumina bate intr-un anume fel prin ele.
Daca nu sunteti interesati de istorie, arheologie, de mers prin caldura toropitoare o ora, va sugerez sa le sariti.
Pe la 14.00 am luat urmatorul 201 (circula din ora in ora) spre Rabat si Mdina via Dingli.
Mdina este un oras cetate cu 400 de cetateni si cu istorie de 3000 de ani, incepand de la fenicieni.
A avut mai multe nume in functie de cine a poposit prin zona, Malet, Melita si Mdina (oras cu ziduri). In ordinea numerelor de pe tricou, au participat la faima lui: fenicieni, romani,arabi, ioaniti si niste franceji (Napoleon si gasca lui).
Acum ii se spune si "orasul tacut" pentru ca nu are nimic de zis. In oras nu circula masini si intr-adevar este liniste. Este cel mai fain loc vazut pana acum in Malta.
Si aici sunt multe biserici si palate si muzee, dar va sugerez doar sa va plimbati pe strazi. Au un farmec aparte si plus sunt umbroase si pline de flori.
Recomandare: sa nu va prinda ora 16 nemancati, ca nu mai gasiti nimic de mancare.
A trebuit sa mergem in Rabat sa cautam singurul restaurant deschis de acolo.
Se pare ca maltezii ca orice natie mediteraneeana isi baga picioarele intre 16 si 19. De asta au ajuns asa departe, pentru ca sunt eficienti.
Ne-am intors acasa, l-am pescuit pe Dorian din barca in care facea nimic, am servit niste uischi rece si am iesit cu baietii la o terasa de localnici ca sa mancam o bere, un hamburger si sa vedem cum mananca bataie Polonia la fotbal.
Maine dragii mosului va vom povesti despre minunata experienta din sud.
0 comments:
Post a Comment